Aşa e când pierzi un pariu făcut în direct la TV, nu prea poţi să nu-l onorezi ;))
Şase oi omorâte de urs
Cu 5 ore în urmă
22 decembrie 2009
17 decembrie 2009
Cele mai urmarite videoclipuri pe YouTube în 2009
17 decembrie 2009
0
Susan Boyle, gospodina scoţiancă devenită vedetă în lumea muzicii datorită prestaţiei sale la emisiunea Britain’s Got Talent, ocupă primul loc într-un top al celor mai populare videoclipuri din 2009, pe site-ul YouTube. Momentul în care Boyle a interpretat melodia I Dreamed a Dream a fost vizionat pe YouTube de peste 120 de milioane de ori, de persoane din întreaga lume. Potrivit statisticilor oferite de Google, pe locul al doilea s-a clasat, cu 37 de milioane de vizualizari, un videoclip în care apare un băieţel de şapte ani, dezorientat după o vizită la dentist (?!?!). Pe locul al treilea se situează JK Wedding Entrance Dance, care înfăţişeaza domni şi domnişoare de onoare la o nuntă, străbătând drumul până la altar în mişcări de dans.
Iată primele cinci poziţii ale topului:
1. Susan Boyle (120 milioane de vizionari)
2. David After Dentist (37 milioane)
3. JK Wedding Entrance Dance (33 milioane)
4. New Moon movie trailer (31 milioane)
5. Evian Roller Babies (27 milioane)
Iată primele cinci poziţii ale topului:
1. Susan Boyle (120 milioane de vizionari)
2. David After Dentist (37 milioane)
3. JK Wedding Entrance Dance (33 milioane)
4. New Moon movie trailer (31 milioane)
5. Evian Roller Babies (27 milioane)
04 decembrie 2009
ÎNcă nişte motive pentru care Geoană nu merită să fie preşedinte...
04 decembrie 2009
2
După dezbaterea de joi seară, mă tot uit la TV şi citesc opinii pe saituri ca să văd cine ce-a înţeles. Dintre zecile de păreri - unele pro Geoană, altele pro Băsescu (mai multe, parcă) -, una m-a impresionat şi m-a convins, dacă mai era cazul, că Geoană nu merită să fie preşedinte.
Scrisoare deschisă domnului Geoană
Liana Alexandru
Nu ştiu dacă pe opinia mea puneţi vreun preţ, dar m-am hotărât să vă scriu. Nici părerea colegilor mei jurnalişti nu ştiu dacă vă reprezintă o valoare, chiar dacă aveţi impresia că vă puteţi folosi de ei. Şi totuşi, m-am decis să vă mărturisesc.
Nu vă cred, domnule Geoană. Nici ca om, nici ca jurnalist. Am avut o singură rugăminte directă, ca jurnalist. Să veniţi într-o emisiune. Nici azi nu înţeleg de ce nu m-aţi refuzat de la început. M-aţi dus cu vorba zile în şir şi până la urmă n-aţi venit. N-ar fi fost nicio problemă, dar am simţit asta şi apoi, ca cetăţean, ori de câte ori v-am urmărit la televizor. Că mă duceţi cu vorba. Aţi făcut-o în dezbaterea televizată, deşi avusese loc un exerciţiu de sinceritate. Spre mâhnirea colegilor mei, aţi făcut-o şi azi când eraţi aşteptat dimineaţă la radio pentru o dezbatere. N-aţi mai venit. La ora la care scriu aceste rânduri, ei încă vă aşteaptă.
Înşiraţi, în schimb, cuvinte încrezătoarea, pline, imbatabile, cu grandoare. Spuneţi întotdeauna DA cu o siguranţă desăvârşită. Eu sunt filolog, domnule Geoană. Nu ştiu dacă puneţi vreun preţ pe această pregătire, dar ceea ce vreau să indic este că m-am aflat mult mai aproape de litere decât vreodată de funcţii ori privilegii. Şi pot să discern că tonul ferm e cu adevărat genial dacă el poartă cu sine un conţinut. Ideile pe care le exprimaţi spontan sunt strălucitoare, am mai scris aici despre asta, dar fie exprimă fantasmagorii inaplicabile, fie nu vă aparţin. Să vă dau un exemplu. Cel mai recent..
În discursul final, cu care aspiraţi să ne deveniţi preşedinte, domnule Geoană, aţi citat un tânăr care a părăsit România. “Am avut ocazia [...] să le spun tinerilor că voi încerca să scot din gândirea noastră ceea ce spunea un tănăr care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza ţării, ci din cauza răului pe care îl scotea din mine” Acest român pe care-l citaţi cu aplomb şi în necunoştinţă de cauză e un prieten al familiei mele. Se numeste Adrian Stanciu, are blog, (http://www.adrianstanciu.ro/) şi vă anunţă public astăzi că faceţi parte din gaşca celor care i-au drenat orice urmă de speranţă în România. Iar pe 6 decembrie va vota cu Băsescu.
Am remarcat şi pe această cale că, în lipsa convingerii că puteţi câştiga alegerile singur, apelaţi la oameni care să vă pună proptele. Dar nu îi şi apreciaţi sincer. Asta e trist. Johannis a dat semnale că şi-ar dori să se întoarcă grabnic la primărie. Ironia e că nici pe Vanghelie, care a muncit mult să vă facă propagandă, nu-l apreciaţi. Îl ţineţi ascuns în momente decisive, deşi domnia sa vă admiră, în felul său, pentru că vă exprimaţi frumos.
Aţi privit în aceste zile şi jurnalişti care par a vă susţine. Se poate să aveţi şi dumneavoastră mari rezerve că o fac din convingere autentică. Mai degrabă pentru că au familii, copii şi vor să-şi păstreze joburile. Până la urmă, a face sacrificii pentru un copil sau un părinte bolnav e o virtute în sine, nu are nevoie de justificări. Dar asta nu vă sensibilizează în niciun fel, domnule Geoană? Pesemne că nu, câtă vreme vi se recita partitura. Nu doar ca jurnalist, dar mai ales ca om, am profunda convingere că, în orice domeniu ai interacţiona cu ceilalţi, nu poţi pretinde obiectivitate, dacă nu eşti mai întâi sincer. Nu poţi fi imparţial, dacă încurajezi minciuna. SOV a făcut un exerciţiu de sinceritate. Dumneavoastră nu v-aţi cerut nici măcar scuze.
Vă mărturisesc că mi-e teamă, domnule Geoană, că sunt pe cale să revin într-o Românie în care nu profesionalismul face carieră, ci falsul, poza, slugărnicia. Am trăit acele vremuri şi nu am putut să performez. Dar Realitatea TV mi-a fost, în toţi aceşti cinci ani, cea mai sublimă formă de libertate. Şi pentru acest lucru, mă înclin.
În două zile, aţi putea deveni preşedinte şi risc într-o partidă aparent pierdută. Dar o fac cu demnitate, cu bună-credinţă şi convinsă că votul acela nu mi-l poate nimeni plăsmui. Acolo, în cartierul meu, la şcoala unde în pauze aleargă suflete pline de sinceritate, eu nu voi putea gira nici gargara, nici ipocrizia. Oricât de grele ar fi vremurile care ne-aşteaptă.
Sursa
Scrisoare deschisă domnului Geoană
Liana Alexandru
Nu ştiu dacă pe opinia mea puneţi vreun preţ, dar m-am hotărât să vă scriu. Nici părerea colegilor mei jurnalişti nu ştiu dacă vă reprezintă o valoare, chiar dacă aveţi impresia că vă puteţi folosi de ei. Şi totuşi, m-am decis să vă mărturisesc.
Nu vă cred, domnule Geoană. Nici ca om, nici ca jurnalist. Am avut o singură rugăminte directă, ca jurnalist. Să veniţi într-o emisiune. Nici azi nu înţeleg de ce nu m-aţi refuzat de la început. M-aţi dus cu vorba zile în şir şi până la urmă n-aţi venit. N-ar fi fost nicio problemă, dar am simţit asta şi apoi, ca cetăţean, ori de câte ori v-am urmărit la televizor. Că mă duceţi cu vorba. Aţi făcut-o în dezbaterea televizată, deşi avusese loc un exerciţiu de sinceritate. Spre mâhnirea colegilor mei, aţi făcut-o şi azi când eraţi aşteptat dimineaţă la radio pentru o dezbatere. N-aţi mai venit. La ora la care scriu aceste rânduri, ei încă vă aşteaptă.
Înşiraţi, în schimb, cuvinte încrezătoarea, pline, imbatabile, cu grandoare. Spuneţi întotdeauna DA cu o siguranţă desăvârşită. Eu sunt filolog, domnule Geoană. Nu ştiu dacă puneţi vreun preţ pe această pregătire, dar ceea ce vreau să indic este că m-am aflat mult mai aproape de litere decât vreodată de funcţii ori privilegii. Şi pot să discern că tonul ferm e cu adevărat genial dacă el poartă cu sine un conţinut. Ideile pe care le exprimaţi spontan sunt strălucitoare, am mai scris aici despre asta, dar fie exprimă fantasmagorii inaplicabile, fie nu vă aparţin. Să vă dau un exemplu. Cel mai recent..
În discursul final, cu care aspiraţi să ne deveniţi preşedinte, domnule Geoană, aţi citat un tânăr care a părăsit România. “Am avut ocazia [...] să le spun tinerilor că voi încerca să scot din gândirea noastră ceea ce spunea un tănăr care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza ţării, ci din cauza răului pe care îl scotea din mine” Acest român pe care-l citaţi cu aplomb şi în necunoştinţă de cauză e un prieten al familiei mele. Se numeste Adrian Stanciu, are blog, (http://www.adrianstanciu.ro/) şi vă anunţă public astăzi că faceţi parte din gaşca celor care i-au drenat orice urmă de speranţă în România. Iar pe 6 decembrie va vota cu Băsescu.
Am remarcat şi pe această cale că, în lipsa convingerii că puteţi câştiga alegerile singur, apelaţi la oameni care să vă pună proptele. Dar nu îi şi apreciaţi sincer. Asta e trist. Johannis a dat semnale că şi-ar dori să se întoarcă grabnic la primărie. Ironia e că nici pe Vanghelie, care a muncit mult să vă facă propagandă, nu-l apreciaţi. Îl ţineţi ascuns în momente decisive, deşi domnia sa vă admiră, în felul său, pentru că vă exprimaţi frumos.
Aţi privit în aceste zile şi jurnalişti care par a vă susţine. Se poate să aveţi şi dumneavoastră mari rezerve că o fac din convingere autentică. Mai degrabă pentru că au familii, copii şi vor să-şi păstreze joburile. Până la urmă, a face sacrificii pentru un copil sau un părinte bolnav e o virtute în sine, nu are nevoie de justificări. Dar asta nu vă sensibilizează în niciun fel, domnule Geoană? Pesemne că nu, câtă vreme vi se recita partitura. Nu doar ca jurnalist, dar mai ales ca om, am profunda convingere că, în orice domeniu ai interacţiona cu ceilalţi, nu poţi pretinde obiectivitate, dacă nu eşti mai întâi sincer. Nu poţi fi imparţial, dacă încurajezi minciuna. SOV a făcut un exerciţiu de sinceritate. Dumneavoastră nu v-aţi cerut nici măcar scuze.
Vă mărturisesc că mi-e teamă, domnule Geoană, că sunt pe cale să revin într-o Românie în care nu profesionalismul face carieră, ci falsul, poza, slugărnicia. Am trăit acele vremuri şi nu am putut să performez. Dar Realitatea TV mi-a fost, în toţi aceşti cinci ani, cea mai sublimă formă de libertate. Şi pentru acest lucru, mă înclin.
În două zile, aţi putea deveni preşedinte şi risc într-o partidă aparent pierdută. Dar o fac cu demnitate, cu bună-credinţă şi convinsă că votul acela nu mi-l poate nimeni plăsmui. Acolo, în cartierul meu, la şcoala unde în pauze aleargă suflete pline de sinceritate, eu nu voi putea gira nici gargara, nici ipocrizia. Oricât de grele ar fi vremurile care ne-aşteaptă.
Sursa
25 noiembrie 2009
18 noiembrie 2009
11 noiembrie 2009
06 noiembrie 2009
De ce sunt femeile scorpii - unele ;)
06 noiembrie 2009
1
1. Pentru că de mici se gândesc numai la cum să se mărite mai repede. Visul lor este o rochie de mireasă cât mai gogoşar, iar joaca cu păpuşile, acest antrenament pentru ştersul la fund de mai târziu, nu face decât să confirme intenţiile criminale.
2. Pentru că îi smulg pe cei mai buni dintre noi. În orice grup există un tip cool. Cel mai gagicar, cel mai frumos, cel mai cu vino-ncoa. El e liantul grupului, el aduce femeile, el face rost de băutură ieftină făcând ochi dulci fetei de la magazinul din colţ. Până când, într-o zi de tristă amintire, îi anuţă că se însoară. Desigur, promisiuni că totul va fi la fel, ne vedem, alea. Vorbe. După ce pune mâna scorpia pe el, s-a terminat. Ce să cauţi cu rataţii ăia? Ai bere în casă. Ne uităm amândoi la meci.
Vineri plecăm la mama. Duminică avem musafiri. Crezi că covoarele astea se bat singure?
3. Pentru că, deşi ţipă pe toate drumurile că vor egalitate, profită la maximum de faptul că bărbaţii cad ca muştele la vederea unui decolteu sau la o juma de bucă, drept pentru care atuu-ul lor maxim într-o negociere este sexul, pus pe masă, la vedere. Nu contează că ai creierul cât o bibilică, important este să ai ţâţe tari.
4. Pentru că nu fac sex oral din prima. Toţi bărbaţii visează ca în prima noapte de amor ea să rupă hainele de pe el şi să îi facă tot ce a văzut el în filmele cu Titus Steel. Şi din păcate, nimic. Toate se dau virtuoase, neatinse, caste, iubitule, tu eşti al 2 lea, iar primul nici măcar nu se ridica la valoarea ta. Iar masculul se mulţumeşte tâmp cu textul ăsta şi merge mai departe.
5. Pentru că dacă ţi-au făcut onoarea de a face sex cu tine, tu trebuie să simţi o imensă recunoştinţă, de preferinţă pe viaţă, să renunţi la tot şi să îi închini un templu, de preferinţă din diamante, templu la care să te închini cu respect. Tu trebuie să ştii că ea nu a vrut, ea de obicei nu face aşa ceva, nu îi place în general şi ceea ce a făcut a fost o favoare imensă pe care ţi-a făcut-o, într-un moment de rătăcire.
6. Pentru că nu îţi respectă viaţa, alegerile şi educaţia de până la ea. Orice păsărică ŞTIE că ea te va schimba, că da, nu eşti perfect şi că da, în principiu eşti un porc ordinar, dar ea va munci, te va educa, te va scoate din noroiul şi mâzga în care te târăşti şi te va aduce la suprafaţă, mai curat, mai uscat, mai pe scurt, alt om.
7. Pentru că nu ştie să gătească. E în legea firii ca femeile fac mâncarea în casă. E în codul genetic uman, de când prima maimuţă s-a ridicat în 2 labe, şi-a troznit oasele şi a zis "bă, să mor eu, îmi văd peştera de aici". Desigur, majoritatea feministelor o dau în texte cum că trebuie împărţită munca în casă şi altele. Când o să ştii să schimbi o bujie, să instalezi un wordpress sau să parchezi corect lateral, atunci o să împărţim
treburile. Până atunci, tu faci mâncare.
8. Pentru că nu au valoarea banilor. Pentru o femeie nu contează câţi bani are tipul, dacă are de unde sau nu. Ea vrea. Şi dacă vrea, logic că trebuie să aibă. În virtutea regulilor de mai sus, desigur, adică dacă tot a oferit sex, măcar să primească ceva la schimb. Treaba e tragică atunci când e vorba de o familie, iar tipul se dă peste cap, în pofida crizei, să facă rost de bani, iar femeia lui nu se ocupă decât cu spartul banilor prin diverse locaţii. Cu stil.
9. Pentru că toate seamănă cu mamele lor. Dacă vrei să vezi cum va arăta nevastă-ta peste 30 de ani, uite-te la mă-sa. Dacă aia e cât un dulap, fii calm, chiar dacă femeia ta acum arată de 30 de kile în viu, în mod sigur se face cât purcica. Dacă mă-sa e caţă şi toată ziua comentează, şi a ta va face la fel. Nu contează că acum nu face. Acum se abţine, pentru că încă nu e sigură că te-a prins.
Dar şi când o să te prindă... vai de capul tău...
2. Pentru că îi smulg pe cei mai buni dintre noi. În orice grup există un tip cool. Cel mai gagicar, cel mai frumos, cel mai cu vino-ncoa. El e liantul grupului, el aduce femeile, el face rost de băutură ieftină făcând ochi dulci fetei de la magazinul din colţ. Până când, într-o zi de tristă amintire, îi anuţă că se însoară. Desigur, promisiuni că totul va fi la fel, ne vedem, alea. Vorbe. După ce pune mâna scorpia pe el, s-a terminat. Ce să cauţi cu rataţii ăia? Ai bere în casă. Ne uităm amândoi la meci.
Vineri plecăm la mama. Duminică avem musafiri. Crezi că covoarele astea se bat singure?
3. Pentru că, deşi ţipă pe toate drumurile că vor egalitate, profită la maximum de faptul că bărbaţii cad ca muştele la vederea unui decolteu sau la o juma de bucă, drept pentru care atuu-ul lor maxim într-o negociere este sexul, pus pe masă, la vedere. Nu contează că ai creierul cât o bibilică, important este să ai ţâţe tari.
4. Pentru că nu fac sex oral din prima. Toţi bărbaţii visează ca în prima noapte de amor ea să rupă hainele de pe el şi să îi facă tot ce a văzut el în filmele cu Titus Steel. Şi din păcate, nimic. Toate se dau virtuoase, neatinse, caste, iubitule, tu eşti al 2 lea, iar primul nici măcar nu se ridica la valoarea ta. Iar masculul se mulţumeşte tâmp cu textul ăsta şi merge mai departe.
5. Pentru că dacă ţi-au făcut onoarea de a face sex cu tine, tu trebuie să simţi o imensă recunoştinţă, de preferinţă pe viaţă, să renunţi la tot şi să îi închini un templu, de preferinţă din diamante, templu la care să te închini cu respect. Tu trebuie să ştii că ea nu a vrut, ea de obicei nu face aşa ceva, nu îi place în general şi ceea ce a făcut a fost o favoare imensă pe care ţi-a făcut-o, într-un moment de rătăcire.
6. Pentru că nu îţi respectă viaţa, alegerile şi educaţia de până la ea. Orice păsărică ŞTIE că ea te va schimba, că da, nu eşti perfect şi că da, în principiu eşti un porc ordinar, dar ea va munci, te va educa, te va scoate din noroiul şi mâzga în care te târăşti şi te va aduce la suprafaţă, mai curat, mai uscat, mai pe scurt, alt om.
7. Pentru că nu ştie să gătească. E în legea firii ca femeile fac mâncarea în casă. E în codul genetic uman, de când prima maimuţă s-a ridicat în 2 labe, şi-a troznit oasele şi a zis "bă, să mor eu, îmi văd peştera de aici". Desigur, majoritatea feministelor o dau în texte cum că trebuie împărţită munca în casă şi altele. Când o să ştii să schimbi o bujie, să instalezi un wordpress sau să parchezi corect lateral, atunci o să împărţim
treburile. Până atunci, tu faci mâncare.
8. Pentru că nu au valoarea banilor. Pentru o femeie nu contează câţi bani are tipul, dacă are de unde sau nu. Ea vrea. Şi dacă vrea, logic că trebuie să aibă. În virtutea regulilor de mai sus, desigur, adică dacă tot a oferit sex, măcar să primească ceva la schimb. Treaba e tragică atunci când e vorba de o familie, iar tipul se dă peste cap, în pofida crizei, să facă rost de bani, iar femeia lui nu se ocupă decât cu spartul banilor prin diverse locaţii. Cu stil.
9. Pentru că toate seamănă cu mamele lor. Dacă vrei să vezi cum va arăta nevastă-ta peste 30 de ani, uite-te la mă-sa. Dacă aia e cât un dulap, fii calm, chiar dacă femeia ta acum arată de 30 de kile în viu, în mod sigur se face cât purcica. Dacă mă-sa e caţă şi toată ziua comentează, şi a ta va face la fel. Nu contează că acum nu face. Acum se abţine, pentru că încă nu e sigură că te-a prins.
Dar şi când o să te prindă... vai de capul tău...
21 octombrie 2009
CEA MAI TARE DEMISIE A UNUI MANAGER IT
21 octombrie 2009
0
Draga domnule B., ca un biet angajat al unei institutii de prestigiu, am cateva asteptari perfect normale. Prima dintre ele e ca superiorul meu sa dea dovada macar de o inteligenta infima, care sa o depaseasca putin pe a veveritei din parcul de vis-a-vis. Dupa ce m-ai hartuit constant si deosebit de enervant pe tot parcursul sarcinilor de serviciu, pot sa afirm cu tarie ca esti unul din putinele deseuri genetice ale vremurilor noastre. Daca este sa ma intrebi, ca administrator de retea, trebuie sa-ti spun ca am fost angajat pentru ca stiu Unix si Linux si tot restul, dar se pare ca m-ai luat pe post de papagal public, de cand toti colegii se distreaza copios cand incerc sa iti explic cum se face un "cut and paste".
Pentru a suta oara!
Mi-este clar ca nu poti intelege computerele mileniul asta. Un sistem binar te face sa te zapacesti. Sunt prea multe optiuni, nu? La fel, nu vei intelege niciodata de ce te uraste toata echipa, dar am sa incerc sa iti explic, chiar daca sunt sigur ca va avea acelasi efect ca atunci cand ti-as explica ce este un IP.
In fine, noul tau MacBook are mai multa personalitate decat poti avea tu trei vieti de-acum inainte. Te fatai prin cladire toata ziua, cautand in zadar sa-i prinzi cu fofarlica pe ceilalti. In lumea asta a evolutiei managementului, tu esti alga aia verde-albastruie sau parameciul pe care il inghite toata lumea si de care rade toata lumea.
Daca am vazut ca nu e cale ca situatia sa se schimbe, ma simt fortat sa-mi prezint demisia, dar trebuie sa-mi afirm cateva puncte de vedere:
1. Cand cineva iti cere o recomandare pentru a se angaja, este impotriva firii sa dai una negativa. Cel mai usturator pentru mine ar fi fost sa scrii "Prefer sa nu comentez".
2. Detin toate parolele ale oricarui cont din sistem si stiu orice paroluta pe care ai avut-o in ultimii 5 ani. Daca te hotarasti sa faci pe dragutul, o sa public imediat lista ta de "favourites". Sunt sigur ca un cuvant ca "Lolita" nu este vazut prea bine de partenerii tai de afaceri.
3. Ultima data cand ti-am imprumutat camera foto "sa faci poze la ziua mamei", ai uitat sa mentionezi ca aveai de gand sa te pozezi singur, nud in fata oglinzii. Apoi, ups, ai uitat sa stergi cardul, ca un repetent al tehnicii ce esti. Sa nu mai zic ca nu am vazut in viata mea asemenea gesturi facute cu sticla de ketchup in pielea goala, dar te asigur ca ele au fost copiate si pastrate la loc sigur, pana obtin scrisoarea aia de recomandare (si incearca sa folosesti spell-check, m-am saturat sa-ti tot corectez gramatica).
Multumesc pentru timpul acordat si ma astept sa am scrisoarea de recomandare pe birou pana la 8 dimineata, niciun minut mai tarziu! Daca sufli o vorbulita despre ce ti-am scris, fii gata sa iti raspandesc toate obsesiile nesimtite in lumea larga. Nu te pune cu administratorii de sistem, pentru ca ei stiu absolut tot ceea ce faci in timpul liber.
Cu drag,
T.B.
Nota: scrisoarea este cat se poate de reala, adaptata de redactorii BusinessTime. Autorul este Ted Brewer, care chiar a trimis sefului sau o asemenea demisie. Funny!
Pentru a suta oara!
Mi-este clar ca nu poti intelege computerele mileniul asta. Un sistem binar te face sa te zapacesti. Sunt prea multe optiuni, nu? La fel, nu vei intelege niciodata de ce te uraste toata echipa, dar am sa incerc sa iti explic, chiar daca sunt sigur ca va avea acelasi efect ca atunci cand ti-as explica ce este un IP.
In fine, noul tau MacBook are mai multa personalitate decat poti avea tu trei vieti de-acum inainte. Te fatai prin cladire toata ziua, cautand in zadar sa-i prinzi cu fofarlica pe ceilalti. In lumea asta a evolutiei managementului, tu esti alga aia verde-albastruie sau parameciul pe care il inghite toata lumea si de care rade toata lumea.
Daca am vazut ca nu e cale ca situatia sa se schimbe, ma simt fortat sa-mi prezint demisia, dar trebuie sa-mi afirm cateva puncte de vedere:
1. Cand cineva iti cere o recomandare pentru a se angaja, este impotriva firii sa dai una negativa. Cel mai usturator pentru mine ar fi fost sa scrii "Prefer sa nu comentez".
2. Detin toate parolele ale oricarui cont din sistem si stiu orice paroluta pe care ai avut-o in ultimii 5 ani. Daca te hotarasti sa faci pe dragutul, o sa public imediat lista ta de "favourites". Sunt sigur ca un cuvant ca "Lolita" nu este vazut prea bine de partenerii tai de afaceri.
3. Ultima data cand ti-am imprumutat camera foto "sa faci poze la ziua mamei", ai uitat sa mentionezi ca aveai de gand sa te pozezi singur, nud in fata oglinzii. Apoi, ups, ai uitat sa stergi cardul, ca un repetent al tehnicii ce esti. Sa nu mai zic ca nu am vazut in viata mea asemenea gesturi facute cu sticla de ketchup in pielea goala, dar te asigur ca ele au fost copiate si pastrate la loc sigur, pana obtin scrisoarea aia de recomandare (si incearca sa folosesti spell-check, m-am saturat sa-ti tot corectez gramatica).
Multumesc pentru timpul acordat si ma astept sa am scrisoarea de recomandare pe birou pana la 8 dimineata, niciun minut mai tarziu! Daca sufli o vorbulita despre ce ti-am scris, fii gata sa iti raspandesc toate obsesiile nesimtite in lumea larga. Nu te pune cu administratorii de sistem, pentru ca ei stiu absolut tot ceea ce faci in timpul liber.
Cu drag,
T.B.
Nota: scrisoarea este cat se poate de reala, adaptata de redactorii BusinessTime. Autorul este Ted Brewer, care chiar a trimis sefului sau o asemenea demisie. Funny!
Scrisoarea a III-a - varianta mileniului III
Iată vine-un jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia, vezi dac-a tras maşina lângă gura de metrou..".
"- N-a venit, Măria Ta, zise el privind în jur...."
"- Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour..."
Aşteptând vreo cinci minute, îşi pierdu orice răbdare
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare...
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci!
Printre turci porni agale şi, privindu-i cu nesaţ,
Le arată un "Sony Vaio", pe care-l ţine la subraţ.
Agitat la el în Jeep şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"- Tu eşti Mircea?"
"- Da-mpărate, am uitat să îţi dau beep.
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip...
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS!
Acu' am parcat maşina. Unde eşti? Că vin la tine..."
"- Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea,cu niciun chip,
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în campii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii!
"- Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam c-o să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea!
Sau, în loc să cucereşti cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"- Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem căci nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc-n realitate şi nu e niciun secret
Cî am fost ân multe lupte: Varna, Bilist sau Oituz..."
"- Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să-mi dai un "buzz"?
"- Mircea, vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi...
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar, de-acum, război!"
"- Cum vrei tu, Mărite Rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci, de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi!
N-aş vrea să pun pe "YouTube" cu-ai tăi morţi videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nece spumegând a tale jeepuri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă
Şi-ţi promit că pleci de-aicea cel puţin c-o mână ruptă!"
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid
Şi, trântindu-i portiera, el plecă în pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe Interzis..."
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de bip-uri
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n jeepuri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă,
Rezemaţi de câte-un ciot şi ţinându-se de burtă...
"- Baiazid, hai să ne batem....! Unde eşti, de ce nu vii?"
"- Mi-am scos în oraş oştenii şi i-am dus la KFC
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă...",
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"- N-am ştiut că la fast-fooduri nu e bine să mănânci
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe brânci...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă,
Dă-ne nişte "Triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă!"
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine...
Deci se vede, pân-la urmă, că "fast-foodul face bine!
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică"...
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia, vezi dac-a tras maşina lângă gura de metrou..".
"- N-a venit, Măria Ta, zise el privind în jur...."
"- Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour..."
Aşteptând vreo cinci minute, îşi pierdu orice răbdare
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare...
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci!
Printre turci porni agale şi, privindu-i cu nesaţ,
Le arată un "Sony Vaio", pe care-l ţine la subraţ.
Agitat la el în Jeep şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"- Tu eşti Mircea?"
"- Da-mpărate, am uitat să îţi dau beep.
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip...
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS!
Acu' am parcat maşina. Unde eşti? Că vin la tine..."
"- Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea,cu niciun chip,
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în campii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii!
"- Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam c-o să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea!
Sau, în loc să cucereşti cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"- Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem căci nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc-n realitate şi nu e niciun secret
Cî am fost ân multe lupte: Varna, Bilist sau Oituz..."
"- Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să-mi dai un "buzz"?
"- Mircea, vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi...
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar, de-acum, război!"
"- Cum vrei tu, Mărite Rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci, de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi!
N-aş vrea să pun pe "YouTube" cu-ai tăi morţi videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nece spumegând a tale jeepuri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă
Şi-ţi promit că pleci de-aicea cel puţin c-o mână ruptă!"
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid
Şi, trântindu-i portiera, el plecă în pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe Interzis..."
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de bip-uri
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n jeepuri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă,
Rezemaţi de câte-un ciot şi ţinându-se de burtă...
"- Baiazid, hai să ne batem....! Unde eşti, de ce nu vii?"
"- Mi-am scos în oraş oştenii şi i-am dus la KFC
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă...",
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"- N-am ştiut că la fast-fooduri nu e bine să mănânci
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe brânci...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă,
Dă-ne nişte "Triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă!"
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine...
Deci se vede, pân-la urmă, că "fast-foodul face bine!
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică"...
09 octombrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Cat e ceasul